Frica de întuneric, coșmarurile și trezirile cu țipete ale copilului mic, trei lucruri diferite pe care părinții le confundă
Frica de întuneric la copii apare odată cu imaginația
Un bebeluș nu se teme de întuneric. Teama apare în jurul vârstei de 2-3 ani și atinge vârful între 3 și 6 ani, adică exact în perioada în care imaginația explodează, iar granița dintre ce e real și ce e închipuit rămâne încă neclară. Copilul care, ziua, transformă o cutie de carton în rachetă este același care, noaptea, vede în halatul de pe ușă o siluetă.
E o etapă normală de dezvoltare, prezentă la majoritatea copiilor, și nu un semn că ceva a mers prost în educație. Trece, de obicei, treptat, până la 8-9 ani.
Ce ajută seara, la culcare
Întunericul total nu este o probă de curaj pe care copilul trebuie să o treacă. O lampă de veghe cu lumină caldă, slabă, în tonuri de portocaliu sau roșu, nu tulbură somnul și îi lasă celui mic posibilitatea să verifice, cu ochii lui, că în cameră nu e nimic. Lumina albă-albăstruie, puternică, întârzie adormirea. Ușa întredeschisă, cu zgomotele casei pe fundal, liniștește mai mult decât o cameră izolată. O jucărie de pluș „de pază” ajută copilul să simtă că nu e singur. Rutina previzibilă contează enorm: baie, pijama, o poveste, aceeași frază de noapte bună, în aceeași ordine. Corpul și mintea învață secvența și coboară turația.
Monștrii de sub pat, luați în serios fără a fi confirmați
Frica nu se discută cu „nu ai de ce să-ți fie frică” și nici cu „ești mare de-acum”. Pentru copil, emoția e reală, chiar dacă monstrul nu este. O formulare mai utilă: „Văd că ți-e frică. Monștrii există doar în povești și în desene, dar frica ta e adevărată. Hai să vedem împreună ce e umbra aceea.”
Mulți psihologi au rezerve față de ritualurile de tip „spray împotriva monștrilor” sau verificatul teatral al dulapului. Pe moment funcționează, dar transmit, indirect, că monștrii ar putea fi acolo și că doar spray-ul îi ține la distanță.
Ziua, întunericul poate fi îmblânzit prin joacă: umbre făcute cu mâinile pe perete, un cort din pături cu lanterna, o „vânătoare de comori” în camera cu lumina stinsă.
Coșmarurile, în a doua jumătate a nopții
Coșmarul este un vis urât, apărut în faza de somn cu vise, care domină ultimele ore ale nopții, spre dimineață. Copilul se trezește complet, plânge, își strigă părinții, îi recunoaște și vrea să fie ținut în brațe. Poate povesti ce a visat, uneori și a doua zi.
Răspunsul potrivit e simplu și scurt: părintele vine, îl îmbrățișează, îi spune că a fost un vis și că e în siguranță, stă lângă el câteva minute. Mutarea, de fiecare dată, în patul părinților rezolvă noaptea respectivă și creează un obicei greu de desfăcut.
Pentru coșmarurile care se repetă, există o tehnică folosită și de terapeuți: ziua, la lumină, copilul desenează visul și îi inventează un alt final. Câinele fioros devine un cățel care vrea să se joace, iar monstrul primește o pălărie caraghioasă.
Pavorul nocturn, sperietura pe care copilul nu și-o amintește
Aici, scena arată cu totul altfel. La 1-3 ore după ce a adormit, copilul se ridică brusc în capul oaselor și țipă. Are ochii larg deschiși, e transpirat, inima îi bate repede, se zbate. Nu își recunoaște părinții, nu răspunde și respinge mângâierile. După 5-15 minute, se culcă la loc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dimineața nu își amintește nimic.
Episodul se numește pavor nocturn sau teroare nocturnă și apare în somnul profund, fără vise. Copilul nu este treaz și, strict vorbind, nu suferă. Cei care suferă sunt părinții.
Apare mai ales între 3 și 7 ani, la câțiva copii din o sută, are o componentă ereditară și dispare, în general, până la pubertate.
Ce faci în timpul unui episod
Regula merge împotriva instinctului: copilul nu se trezește. Zgâlțâitul, strigatul numelui, stropitul cu apă prelungesc episodul și îl lasă confuz și speriat. Părintele stă aproape, vorbește puțin și încet, are grijă să nu se lovească de marginea patului sau de mobilă și așteaptă. Dacă cel mic coboară din pat, e condus cu blândețe înapoi. Oboseala este principalul declanșator. La 3-5 ani, un copil are nevoie de 10-13 ore de somn din 24, cu tot cu cel de prânz, iar un program regulat, cu o culcare mai devreme cu 30 de minute, reduce adesea episoadele. Febra, schimbările mari, somnul într-un loc nou și vezica plină le favorizează. Când pavorul apare aproape în fiecare noapte, la aceeași oră, medicii recomandă uneori trezirea programată: timp de o săptămână-două, copilul e trezit ușor cu 15-30 de minute înainte de ora obișnuită a episodului, apoi lăsat să adoarmă la loc. Ciclul de somn se resetează, iar episodul nu se mai declanșează.
Tabelul scurt al diferențelor
Coșmar: spre dimineață, copilul e treaz, speriat, caută alinare și își amintește visul.
Pavor nocturn: în prima parte a nopții, copilul pare treaz, dar nu este, nu poate fi consolat și nu își amintește nimic.
Frica de întuneric: înainte de adormire, copilul e pe deplin conștient, amână culcarea și cere prezența părintelui.
Ecranele, poveștile și știrile de seară
Ce vede un copil în ultimele ore ale zilei îi populează noaptea. Desenele animate cu ritm alert și personaje amenințătoare, jocurile video ale fratelui mai mare, știrile urmărite de adulți în aceeași cameră, cu imagini pe care el nu le poate pune în context, toate se întorc la ora de culcare.
O oră fără ecrane înainte de somn și povești alese cu grijă sunt măsuri simple. Nici amenințările aruncate la nervi nu ajută: „vine bau-bau” și „te ia omul negru” liniștesc o seară și hrănesc frica luni de zile.
Când e nevoie de mai mult
O discuție cu medicul pediatru sau cu un psiholog este indicată când coșmarurile se repetă de câteva ori pe săptămână, timp de mai multe săptămâni, mai ales cu aceeași temă și după un eveniment tulburător, sau când frica îi schimbă copilului și zilele, făcându-l retras ori speriat de lucruri obișnuite.
Tot la medic se ajunge dacă episoadele de pavor sunt foarte dese, dacă cel mic se ridică și riscă să se rănească ori dacă sforăie puternic și are pauze de respirație în somn. Respirația îngreunată fragmentează somnul profund, iar rezolvarea ei liniștește, de multe ori, și nopțile.
