Când apare un avort spontan: tipuri, cauze, factori de risc și metode de prevenție

Avortul spontan este una dintre cele mai dureroase experiențe prin care poate trece o femeie aflată într-o sarcină dorită. Deși este un subiect sensibil, este important să fie discutat deschis, cu informații clare, astfel încât femeile să înțeleagă ce presupune, care sunt cauzele și ce măsuri pot lua pentru a reduce riscurile.

Ce este un avort spontan?

Avortul spontan reprezintă pierderea sarcinii înainte de săptămâna 20 de gestație, în mod natural, fără intervenție medicală. Cele mai multe avorturi spontane apar în primul trimestru (primele 12 săptămâni).

In majoritatea cazurilor, nu este cauzat de ceva ce a făcut sau nu a făcut mama. Există mai multe forme clinice de avort spontan, fiecare cu particularități specifice:

• Avortul amenințat: apar sângerări vaginale, dar colul uterin este închis și sarcina poate continua. Repausul la pat și evitarea efortului sunt adesea recomandate.
• Avortul inevitabil: colul uterin este dilatat, iar sângerarea este abundentă, ceea ce indică faptul că sarcina nu mai poate fi salvată.
• Avortul incomplet: o parte din conținutul uterin a fost eliminată, dar rămășițe ale sarcinii sunt încă prezente, necesitând adesea intervenție medicală.
• Avortul complet: întregul conținut uterin este eliminat, iar sângerarea se oprește de la sine.
• Avortul oprit în evoluție (missed abortion): embrionul moare, dar nu este eliminat imediat de organism. Poate fi descoperit întâmplător la ecografie.
• Avortul recurent: când o femeie are trei sau mai multe avorturi spontane consecutive, caz în care este necesară o investigație medicală amănunțită.

De cele mai multe ori, avortul spontan este provocat de anomalii genetice ale embrionului, incompatibile cu viața. Alte cauze pot include:

• Probleme hormonale (ex. deficit de progesteron);
• Afecțiuni ale uterului (uter septat, fibroame, polipi endometriali);
• Infecții (toxoplasmoză, listerioză, citomegalovirus, rubeolă);
• Boli autoimune (lupus eritematos sistemic, trombofilii);
• Probleme tiroidiene;
• Diabet zaharat necontrolat;
• Factori externi: fumat, consum de alcool, droguri, expunere la substanțe toxice;
• Traumatisme fizice sau stres intens prelungit.

Deși orice femeie poate trece printr-un avort spontan, riscul crește în prezența următorilor factori:

• Vârsta peste 35 de ani (în special peste 40);
• Istoric de avorturi spontane anterioare;
• Probleme de fertilitate;
• Sarcina obținută prin fertilizare in vitro (FIV);
• Stil de viață nesănătos;
• Expunerea la radiații, pesticide, metale grele.

Nu toate avorturile pot fi prevenite, mai ales cele cauzate de anomalii genetice, dar există măsuri care pot reduce riscurile:

• Consultații medicale regulate în timpul sarcinii;
• Adoptarea unui stil de viață sănătos: alimentație echilibrată, evitarea alcoolului și a tutunului;
• Controlul bolilor cronice (diabet, tiroidă, hipertensiune);
• Administrarea de suplimente cu acid folic înainte și în primele luni de sarcină;
• Evitarea efortului fizic intens și a stresului excesiv;
• Tratarea infecțiilor urinare sau vaginale cât mai devreme.

În cazul femeilor care au suferit avorturi repetate, medicul ginecolog poate recomanda analize genetice, teste pentru trombofilie sau monitorizare specială a sarcinii.

Avortul spontan nu este o vină, ci o experiență care necesită sprijin medical și emoțional. Cu ajutorul unui plan corect de monitorizare și stil de viață, multe femei reușesc să ducă ulterior o sarcină la termen, în siguranță.